Bine ai venit!

Featured

Acest blog isi doreste sa impartaseasca din experientele mai putin materiale ale fiecaruia dintre cei care intra in contact. Isi doreste a fi un refugiu al lumii efemere care ne inconjoara si care pe multi dintre noi i-a subjugat total prin materialismul ei.

Acum cativa ani m-am posomorat la gandul ca nu mai aveam filme bune de vazut. Dupa ce votasem cam 350 de filme pe IMDB dintre cele care meritau a fi votate, calitatea lor scadea pe masura ce eu le tot cautam.

Solutia a venit de la un bun prieten care mi-a zis: “Citeste, n-ai sa ai timp intr-o viata de om sa fi terminat de citit toate cartile bune!”.

Buna treaba, dar care sunt ele?

 

Managerul-lider

Întrebare în loc de răspuns

Cărțile recente sfătuiesc managerii să se abțină de la a da un răspuns fiecărei întrebări. Cei isteți știu cum să arunce înapoi o întrebare iar motivele nu par evidente la prima vedere. Există și o glumă pe această temă: ”Am auzit că tot timpul răspunzi la o întrebare printr-o altă întrebare. Da? Cine ți-a spus asta?”

În mod constant, managerilor cu un oarecare renume le sunt cerute părerile iar jocul întrebare-răspuns este arareori întrerupt.

Ce-ar fi dacă unei întrebări i s-ar răspunde cu o altă întrebare?

O ierarhie cere justificarea poziției, iar prima greșeală pe care cei mai mulți o fac este să permită activităților ”de menținere a statutului” să le distragă atenția de la cea mai importantă parte a muncii lor: îmbunătățirea performanțelor echipei. Și ce mare este această greșeală!

Drumul spre Infern este pavat cu bune intenții

Întrebați orice manager de ce se simte dator cu un răspuns pentru fiecare întrebare care i se pune și veți vedea că vă va răspunde ”pentru că de asta sunt aici”. Dar nu, tocmai pentru asta NU este el acolo!

Prima definiție a managementului pe care mi-o amintesc spune că este ”arta de a face lucruri bune cu ajutorul oamenilor”.  Sigur, există definiții mult mai elaborate, dar cumva această frază scurtă înglobează exact ceea ce ar trebui să se întâmple. Și dacă trebuie să facem ca ”ceilalți” să-și îndeplinească sarcinile, atunci ar trebui să-i facem să gândească singuri, să fie independenți, să ia decizii bune.

N-am să înțeleg niciodată de ce sunt angajați atât de mulți oameni înainte de a avea ceva de lucru pentru ei.

Bănuiesc totuși de ce evită managerii angajații care gândesc independent …

Cum sună aplauzele cu o singură mână?

Dar dacă angajații gândesc independent și iau decizii corecte, atunci care este rolul unui manager?” Și ca să mă încadrez în titlul meu: ”ar fi asta o strategie proastă?”.

Treaba managerului-lider este să se uite dincolo de orizont în timp ce detaliile rămân în mâinile membrilor echipei lui.

Ah, da, asta merge la managerii cu poziții strategice, dar eu conduc o echipă mică, în ce strategie sunt eu implicat?”

Pe orice nivel s-ar afla un manager, trebuie să gândească în perspectivă, să citească semnalele de fum ale schimbării, să transforme provocările în oportunități înainte ca ele să se transforme în probleme. Cu asta ar trebui să se ocupe managerul, nu cu detaliile sâcâitoare de zi cu zi, căci pentru asta are o echipă de lucru.

Jocul vinovat

Este oare posibil ca un manager să nu se gândească la viitor, sau nu este decât un mod miop de a reacționa călduț pentru a nu-și pierde popularitatea?

Acum câțiva ani un psiholog a identificat angajați care în mod deliberat îi atribuiseră șefului rolul de ”Guru de Echipă”, lăsându-i impresia că el și numai el poate lua deciziile cele mai bune. Astfel se fereau de responsabilități și se ocupau numai de lucrurile mici dar sigure.  Asta vă doriți ca manageri?

Rezultatele bune sunt atinse cu echipe capabile să gândească independent și să ia decizii inteligente. Prin urmare, managerul ar trebui să evite să devină un guru al echipei și să ia decizii cu frenezia și entuziasmul focurilor de artificii.

Dar ce să facă?

Simplu: să întrebe la rândul său ”tu cum crezi că ar fi mai bine?”.

  • Să ceară părerile oamenilor cu care lucrează și să le asculte până la capăt;
  • Să accepte că există întotdeauna mai multe puncte de vedere și că altcineva ar putea avea o idee mai bună;
  • Să încurajeze exprimarea deschisă a opiniilor, să nu le critice și să nu le ridiculizeze, chiar dacă sunt din cele mai fanteziste;
  • Să întrebe permanent ”ce-ar fi dacă?” schimbând paradigmele și făcând scenarii;
  • Să-i lase și pe ”ceilalți” să ia decizii, să stea deoparte și să nu mai creadă că el deține cheia soluțiilor inteligente – poate fi o greșeală fatală;
  • Să înțeleagă că independența și autonomia echipei este cel mai eficient factor de motivare care uneori poate provoca minuni;
  • Să fie convins că a da libertate celorlalți nu înseamnă a-și diminua puterea. Ea rămâne atâta timp cât este dublată de respect.

Acestea sunt abilități și atitudini de manager-lider care trebuie exersate permanent.

Cursuri formare management Accedio

Eficienţă vs. Eficacitate – cuvinte explicate

În Management (şi în Audit1), se folosesc foarte des cuvintele de eficienţă şi eficacitate.

În România acestea nu sunt pe deplin conceptualizate. Constat că aproape la fiecare seminar trebuie să mă aplec asupra lor, să le explic, pentru a putea trece mai departe la instrumente specifice Managementului de Proiect.

Dar mai întâi să vedem ce este scris în DEX.

În Dicţionarul Explicativ al limbii române, ambii termeni se confundă, adică sunt explicaţi la fel. Citez: „care produce efect (aşteptat)”.

Managementul de Proiect însă, prin literatura de specialitate, oferă explicaţii distincte celor două cuvinte, care în limba engleză sunt: effective pentru eficace şi efficient pentru eficient.

Eficienţă = a face lucrurile cum trebuie (doing things right)

Eficacitate = a face lucrurile care trebuie (doing the right things)

De aici vine ecuația:

Eficienţă + Eficacitate = Excelenţă

Adică a face cum trebuie lucrurile care trebuie (doing the right things right)

Astfel, cele două cuvinte sunt transformate în concete. Pentru a le ilustra, utilizaţi un exemplu practic:

Să presupunem că doi tipi, Horia şi Marius, sunt nevoiţi să-şi schimbe o roată la maşina proprie, datorită unei pene de cauciuc.

Horia începe imediat să scoată cricul din portbagaj şi să caute prin încercare eroare poziţia corectă unde trebuie amplasat acesta. După 10 minute, până la urmă găseşte locul exact unde trebuie amplasat cricul, continuă să ridice maşina şi să schimbe roata. După cum se observă, Horia face lucrul care trebuie, dar îl realizează anevoios. Putem spune că el a fost eficace, dar nu și eficient.

Marius pe de altă parte începe prin a scotoci prin torpedou şi portbagaj manualul, pentru a şti cu exactitate unde trebuie amplasat cricul sub masina. El chiar nu ştie unde să-l poziţioneze, aşa că vrea să facă lucrurile sigur, fără să dea greş. Din păcate, manualul este în engleză, iar asta îi dă mari bătăi de cap. Este asfinţitul zilei, iar minutele de lumină sunt foarte preţioase.

Putem spune că Marius este eficient, pentru că el face lucrurile cum trebuie, stând cât mai puţin timp sub maşină, dar el nu este eficace pentru că studierea manualului nu este absolut necesar atunci când schimbi o roată în urma unei pene de cauciuc.

Acum, dacă am avea o a treia persoană, Alex, care ar putea schimba roata utilizând paşii care trebuie şi făcând-o rapid, am putea spune că el a fost atât eficace cât şi eficient. Adică excelent!

Alt exemplu ar fi din perioada comunismului, despre care personal nu îmi aduc aminte prea bine, însă voi reda o întâmplare eficientă dar deloc eficace.

Pentru că se dorea cu orice preţ creşterea producţiei industriale, toate fabricile primeau obiective care trebuiau îndeplinite. O fabrică producătoare de cuie a primit un obiectiv deosebit de dificil de îndeplinit, peste dublul cantităţii normale care fusese produsă în trecut; dar, în mod bizar, cifra cerută era exprimată nu în număr de cuie, ci în numărul kilogramelor de cuie care trebuia produs. Problema a fost rezolvată prin fabricarea unui număr mai mic de cuie mai mari. Erau absolut inutile, dar fiind grele, îndeplineau cerinţa guvernului.

Eficient? Da. Eficace? Nu.

Să revenim la zilele noastre:

Poţi fi ocupat toată ziua cu întâlniri, telefoane, e-mailuri, etc., pentru ca la finalul zilei/săptămânii să observi ca nu ți-ai atins obiectivele. De ce oare?

Cum devenim mai eficienţi în acţiunile noastre?

Sunt două principii foarte cunoscute în Managementul Proiectelor de care ar fi bine să ţinem cont:

1. Principiul Pareto2 (sau regula 80/20). Această lege poate fi sumarizată foarte simplu: 80% din rezultate sunt efectul a 20% din efortul depus. Se poate spune că, 20% din oameni câştigă 80 % din bani; 20% din clienţi aduc 80% din venituri, etc.

În practică sunt de făcut 2 lucru simple:

- aflăm care sunt cele 20% din acţiuni care produc 80% din rezultate şi ne concentrăm asupra lor;

- aflăm care sunt cele 20% din sursele care ne cauzează 80% din probleme şi ne concentrăm pe eliminarea lor.

Cu ajutorul metodei Pareto, acţiunile asupra cărora ne vom concentra efortul, vor avea un efect de eficacitate.

2. Principiul lui Parkinson3 (deadline-urile). Acest principiu spune că percepţia asupra unei sarcini va creşte în importanţă şi complexitate direct proporțional cu timpul alocat finalizării acesteia. Adică, cu cât vei avea un deadline mai scurt pentru a termina un anumit lucru, cu atât vei fi mai eficient şi mai focalizat pe terminarea lui. Cu cât timpul alocat creşte, va creşte şi presiunea mentală asupra ta şi vei percepe respectiva sarcină mult mai grea decât este de fapt. Asta se poate traduce în felul următor: rezultatele sarcinilor cu deadline-uri mai scurte sunt aproape întotdeauna egale sau mai bune decât în cazul termenelor limită lungi.

Eu, oare cum am fost cu acest newsletter pentru dumneavoastră, eficient sau eficace?

1    Curtea de Conturi Europeană – Instituţia de Audit Extern a Uniunii Europene, oferă prin directive precise şi distincte auditarea eficienţei şi a eficacităţii
2. Economist Italian Vilfredo Pareto, a observat în 1906 că 80% din suprafaţa Italiei este deţinută de 20% din populaţie. Efectul Pareto este exins după un secol la scară largă.
3. Cyril Northcote Parkinson, istoric naval Britanic, a formulat celebra lege Parkinson, în 1957.

Varianta orginală Eficienţă vs. Eficacitate o găsiţi pe site-ul Accedio, curs Management de Proeict

Drumul Critic, instrument al Managementului de Proiect

Fie că se zugrăveşte un apartament sau că se realizează un magazin online, pentru a gestiona cât mai bine resursele (bani, timp, oameni), se pot folosi câteva tehnici simple din Managementul de Proiect.

Să presupunem că zugrăvim o bucătărie. Exerciţiu practic:

Vom căuta să identificăm toate activităţile ce vor avea loc. Pentru un necunoscător nu este tocmai simplu, insă câteva activităţi, cum ar fi mutarea mobilei, scoaterea gresiei vechi şi montarea la loc a corpurilor de iluminat, pot fi lesne de identificat. Dacă se va consulta un meşter, acesta va spune că mai este nevoie de demontat prizele, etc.

După consultarea cu meşterul, s-au stabilit următoarele activităţi:

A – Mutare mobilă din bucătărie în hol
B – Demontare prize şi corpuri de iluminat
C – Scoatere faianţă
D – Raşchetat pereţi
E – Scoatere gresie
F – Zugrăvire pereţi
G – Montare gresie
H – Amplasare mobilă în bucătărie, prize şi corpuri de iluminat

Având aceste 8 activităţi, putem estima durata şi costul fiecăreia, precum şi numărul necesar de oameni. Ajunşi cu proiectul nostru în acest moment e bine să ne mai gândim încă odată dacă nu cumva am omis vreo activitate. Orice activitate pe care n-am identificat-o dar de care ne vom lovi ulterior, ne va întârzia data estimată de încheiere şi va necesita suplimentarea bugetului. În Managementul de Proiect aceste activităţi se regăsesc obligatoriu în aşa numitul Work Breakdown Structure (WBS). Acest document trebuie să fie agreat atât de Sponsor cât şi de Managerul de Proiect.

Activităţile stabilite, ar trebui să se desfăşoare într-o succesiune logică, pentru că dacă vom zugrăvi mai întai de a scoate prizele, acestea vor lua un aspect neîngrijit la final, datorită picăturilor de vinaorm scurse.

Succesiunea activităţilor:

Acest capitol conţine scheme tehnice, care nu pot fi afişate. Pentru varianta PDF, Drumul Critic, aici.

Accedio Newsletter – Mangerul Ingust

Managerul îngust

Mi-a venit acest titlu în minte încercând să găsesc o imagine a unui om, manager într-o importantă instituție. Îndrăznesc să dau doar un detaliu: este președintele unei Camere de Comerț.
Era începutul lui decembrie și aveam de ținut un curs de cinci zile pentru șomeri. Eram de-acum în a cincea zi, la finalul unui maraton de informații și exerciții menite să-i ajute pe oamenii rămași fără un loc de muncă (în principal datorită perfidei crize din care nu mai reușim să scoatem capul) să capete încrederea și informațiile necesare deschiderii propriei afaceri.
Când am sosit de dimineață în sala de curs, secretara președintelui mi-a spus că domnul este foarte supărat pentru că ținem gemul deschis în timpul cursurilor, și vrea neapărat să vorbească cu mine. Nedumerită am urcat în biroul președintelui convinsă că-l voi lămuri asupra neînțelegerii. Și iată cu ce m-a întâmpinat: ”Păi stați cu geamul 

deschis și lăsați să iasă căldura afară, da’ asta-i nesimțire, unde vă credeți, eu vă dau sală de curs pentru derbedeii ăia de șomeri iar dumneata ții geamul deschis?”. M-am concentrat mai întâi pe geam, să-l lămuresc ”că avem nevoie de aer pentru că sala este extrem de mică, stăm înghesuiți, plus echipamentele care fac și ele căldură, așa că am deschis cel mai mic geam ca să ne intre puțin aer. Din păcate nu putem închide caloriferul pentru că nu are robineți. Dar este clar că nu putem sta fără aer”. Argumentele mele n-au avut succes, nu l-au convins pe președinte. Mi-a spus răspicat că dacă într-adevăr avem nevoie de aer să deschidem ușa nu geamul. Dar ușa dă spre un hol comun al instituției, plină de cetățeni, cum să facem asta? ”E singura soluție” mi-a spus tăios. Și a repetat că ”derbedeii ăia de șomeri ar trebui să fie mulțumiți cu ce li se dă și să nu ceară mai mult”. Mi-am măsurat atentă cuvintele, tonul și gesturile și i-am spus că șomerii nu sunt derbedei, sunt doar niște victime ale unui sistem care a funcționat prost, cel puțin până acum, iar acest calificativ nu-i demn de un președinte al camerei de comerț. La fel de tăios mi-a amestecat ceva despre cei 20 de ani de când face-și-drege pentru șomeri, și pentru că mi-am dat seama că mintea dumnealui este prea îngustă ca să mai primească ceva de la mine, m-am scuzat că trebuie să plec în sala de curs și am ieșit fără să-l mai salut.
Toată ziua m-a bântuit sintagma ”derbedeii de șomeri”. Și toată ziua m-am întrebat cum se cocoață astfel de oameni în poziții cheie din societatea noastră.

O să mi se spună că sistemul de relații, corupția, politizarea instituțiilor și altele asemenea, sunt cauzele acestor anomalii. Cu alte cuvinte dăm vina pe ceva impersonal, nu pe individul ca atare.

Oare sistemul l-a făcut pe individ sau individul a făcut (și întreține) sistemul? Iar noi, ceilalți, ce facem?

Nu am răspunsuri la aceste întrebări. Am însă explicații la ceea ce înseamnă un manager îngust.

  • Managerul este omul zilei, individul căruia i s-au încredințat viețile profesionale ale unor oameni (uneori sute) pentru care munca pe care o fac are sens în măsura în care își pot întreține familiile. El este cel care trebuie să-i ghideze, să-i sprijine, să-i motiveze, să-i dezvolte. Dacă rolul lui este doar de a ocupa un scaun, atunci este un manager îngust.

  • Un manager eficace nu se limitează la actele sale ”eroice” prin care dă salarii și asigură existența unor locuri de muncă, ci se oferă pe sine ca exemplu și punct de sprijinscoțându-i în evidență pe cei care sunt în plină creștere. Dacă se vede doar pe sine, atunci este un manager îngust.

  • Managerul trăiește prin oamenii pe care îi conduce așa cum actorul trăiește prin spectatorii care vin să-l admire. Când desconsideră oamenii cu care lucrează, ce fel de manager este? Un manager îngust, nu-i așa?
  • Responsabilitatea și respectul merg mână în mână iar acestea nu sunt vorbe goale, bune de spus într-un ton de etică. Un bun manager este cel care din respect și responsabilitate comunică deschis cu oamenii, le oferă feedback și le dă șansa de a fi buni profesioniști. Altminteri rămâne doar un manager îngust
  • Organizația poate avea toate avantajele din lume – resurse financiare ample, o poziție de invidiat pe piață, tehnologie de ultimă oră, oameni foarte bine pregătiți – dar dacă managerul nu este bun, toate aceste avantaje se spulberă ca și cum nici n-ar fi existat. Managerul care crede că este vina altora și nu a lui când lucrurile nu merg bine, este un manager îngust.
Aș mai putea continua cu exemplele, dar mai bine mă opresc aici. Deocamdată. Am să mai scriu despre manageri, și despre cei buni și despre cei mai puțin buni. Toate aceste povești vreau să fie exemple vii ale artei și măiestriei de a conduce oamenii prin ceea ce, de peste douăzeci de ani încoace, numim management.

Emilia Cernăianu
consultant accedio

Rătăcirile fetei nesăbuite – Mario Vargas Llosa

Iţi poţi imagina că dragostea vieţii tale iţi poate aduce multă suferinţă?

Închipuie-ţi că eşti sub vraja unui geniu al decepţiunii, al vicleniei, care de asemenea deţine armele frumuseţii şi ale farmecului. Ştii că nu e bine, dar cu toate astea nu poţi rezista…

În această situaţie dificilă este prins personajul lui Mario Vargas Llosa, Ricardo.

În vara anului 1950, când viaţa adolescenţilor se desfăşura în ritm de mambo, tânărul nostru se îndrăgosteşte de “fata rea”. Recent mutată în cartierul Miraflores din Lima, micuţa chiliană – care se doveşte mai târziu că nu e din Chile – reuşeşte să il ameţească pe Ricardo. Prezenţa ei provocatoare, râsul zglobiu, ritmul de dans ameţitor îl fac pe acesta să nu işi mai poată lua niciodată gândul de la ea.

Ricardo reuşeşte să se angajeze ca translator la UNESCO, această funcţie dându-i ocazia de a-şi îndeplini visul – acela de a trăi la Paris –, de a călătorii în multe ţări şi de a cunoaşte mereu oameni noi, interesanţi. Cu toate astea viaţa lui devine activă doar când se arată fata nesăbuită.

Timp de 40 de ani va apărea şi va dispărea din viata lui, reuşind să il zăpăcească şi să il aducă la disperare. Cu tot răul provocat, tot îndrăgostit de ea rămâne.

Întâlnirile cu fata nesăbuită – care işi face apariţia mereu sub alt nume – au loc în scenarii variate, pe fundalul oraşelor ca: Lima burgheză , Parisul revoluţionar, Londra hipiotă, modernul Tokio, cosmopolitul Madrid.

Revederile celor doi ne sunt prezentate în cel mai mic detaliu, relaţiile sexuale prezentând pasiunea dintre cei doi, a băiatului bun şi a fetei cu ochii de culoarea mierii arse.

Autorul a reuşit să se joace cu sentimentele mele faţă de personaje.

La inceput îl plac pe tânărul Ricardo, băiatul bun ce işi doreşte o viaţă alături de persoana iubită şi o dispreţuiesc pe fata rea deoarece îşi bate joc de el. Dar, pe parcurs, ajung să o simpatizez pe ea, prin prezenţa ei atrăgătoare şi să il displac pe el, pentru că se lasă călcat în picioare.

Umorul şi tragedia sunt atent ţesute în această naraţiune lineară, reprezentând o relaţie plină de trădare, melodramă şi erotism.

Este un roman cu multe cotituri dramatice.

Mădălina Petre
accedio

Iskander – Louis COUPERUS

De multa vreme voiam sa citesc despre Alexandru cel Mare, cel despre care auzisem ca a cucerit intr-un timp relativ scurt si la o varsta frageda un teritoriu mai vast decat al oricariu alt imperiu cunoscut vreodata. Acest lucru se intampla acum mai bine de 2300 de ani.

Am tot cautat varianta lui Maurice Druon, pentru ca pe langa stilul foarte placut al scrierii, este si un autor deosebit de atent in documentarile istorice din care isi trag seva romanele sale.
N-am gasit de Maurice Druon, iar anticarul meu din Drumul Taberei, mi-a recomandat cu caldura Iskander. La 7 lei…n-aveam cum sa refuz.

Iskander este forma orientala a numelui Alexandru.
Louis [Anna-Maria] COUPERUS s-a nascut in 1863 la Haga. Este unul dintre cei mai de seama prozatori olandezi din epoca moderna.

Autorul a folositi izvoare istorice abundente, dar mai cu seama trei autori: Plutarh, Adrian, Quintus Curtius Rufus.

Acesta este si punctul forte al cartii, faptul ca este foarte bine documentata.
Genialitatea ei sta chiar in motto-ul de inceput al lui Quintus Curtius: “Iar pe cel pe care nu l-au zdrobit armele perşilor, l-au doborat viciile”.

Minusul pe care l-as acorda este legat de stilul obsesiv de repetitiv al scrierii. Intamplarile sunt fabuloase, intreaga bogatie a persilor este descrisa mirobolant, insa repetarile in sensul de a le accentua, obosesc cititorul.

Cartea poate insemna si o piatra de temelie in a intelege conflictul intre actualul stat Macedonian si Grecia, legat de recunoasterea numelui de tara. Un conflict dupa parerea mea absolut hilar. Capitala Macedoniei antice este Pella (locul nasterii lui Alexandru), un oras din nord estul Greciei actuale, in provincia Macedonia. Dupa cum bine spunea cineva, este cam aceeasi situatie cu cea a Republicii Moldova.

Romanul insa intareste convingerea mea ca acest geniul militar, asa cum a ramas in istorie Alexandru Macedon, n-ar fi fost nimic fara tatal sau, Filip, cel care cu greu a reusit sa domine intrega Grecie sub domnia sa.
Recomand cartea, cele aproape 500 de pagini se citesc pe nerasuflate.
Nota 87/100

Stefan Badescu
accedio